Eram un copil….un copil care nu stia ce inseamna viata cu adevarat…un copil care se bucura de fiecare clipa din viata.Acum am crescut si totul mi se pare din ce in ce mai ciudat, ma uit in urma si ma simt total schimbata, simt ca totul este mult mai diferit . In sufletul meu simt durere…ma simt trista si dezamagita si ma las purtata de timp …Simt ca am nevoie sa creez o lume numai a mea in care pot intra numai persoanele dragi ,cele cu care pot fi Eu cu adevarat, naturala ,nebuna ,cu pofta de viata …dar…m-am inchis in mine si sentimentele mele sunt inchise undeva cu o cheie ascunsa bine, care nimeni nu o poate gasi…
Uneori am momente cand ma simt singura chiar daca am persone care imi sunt aproape dar totusi fara sa-si dea seama ma neglijeaza…eu sunt o fire care simte nevoie de foarte multa afectiune si am nevoie de asta in fiecare moment din viata.
E ciudat cum timpul trece si eu sunt din ce in ce mai schimbata si uneori imi este dor de clipele in care eram doar un copil plin de viata si mereu cu zambetul pe buze fara nici o senzatie de teama…poate imi este dor de tine…imi este dor de o imbratisare calda si de un sincer “ te iubesc “ pe care il primesc in aproape fiecare zi dar schimbarea mea nu-l accepta…si prefer sa ma inchid iar si sa incep sa cred ca nu va mai fi la fel si ca poate vor urma alte clipe frumoase daruite poate de o alta persoana…dar teama ma cuprinde si iar ma duc putin in jos,facandu-mi multe ganduri…
